NATURA DIN JURUL NOSTRU

TURTURELE LA FEREASTRA NOASTRA

      Ne-a batut la geam o turturica si ne-a cerut voie sa-si faca cuib la fereastra noastra. Era sfarsitul lui mai, si vremea era numai buna de cuibarit.

Wild pigeon

            A adus cateva betisoare din care a incropit repede un cuib modest.

The empty nest

        Nici nu era gata cuibul ca si-a si luat in serios menirea de parinte...

One little egg...

...two little eggs

       


 Au trecut doua-trei zile si in cuib a aparut  primul ou. A doua zi inca unul. Era 1 Iunie... Doua saptamani, turturica noastra a stat rabdatoare in cuib, tinandu-si la caldura viitoarele "odrasle".







          Ne intrebam cum rezista biata pasare atata timp fara hrana, dar ne-am dat seama ca pe oua stateau cu schimbul.

          Din cand in cand, partenerul ei ii mai aducea cate un betisor, pe care ea il lua cu delicatete si si-l aranja cu mare migala sub ea. Il chema cu acel gu-gu-gu numai de ei inteles, iar el raspundea mereu chemarii mai ales ca, nu se afla  foarte departe. O urmarea si veghea de pe acoperisul blocului de vis-a vis.

The king of the world

       Am crezut ca numai ea sta nemiscata pe oua, dar dupa un timp, ne-am dat seama ca si el cloceste. In acest timp pleca sa se hraneasca. Schimbul se facea cu grija, dar si cu multe momente de tandrete. Timp de exact doua saptamani, au clocit pe rand fara intrerupere pe soare arzator sau pe ploaie, zi si noapte. In a cincisprezecea zi s-a intamplat minunea: a iesit primul pui.

          A doua zi a aparut si celalalt. Doua mogaldete negre, paroase, urate, cu ciocuri mari. Doua suflete firave, inconstiente de propria lor existenta dar care isi cereau dreptul la viata. Doi frati hotarati sa creasca mari si frumosi ca parintii lor si sa-si perpetueze specia.

Coyote ugly

         Cu ochii mai mult inchisi, isi miscau capetele de parca erau batute de vant

             Pentru parinti, greul abia acum incepea: trebuiau sa caute de mancare, sa-i hraneasca, ca sa creasca si sa prinda putere.

Bigger like an egg

        La inceput, mama lor a mai ramas trei-patru zile cu ei acoperindu-i si incalzindu-i in permanenta. In a treia zi de viata erau deja de trei ori mai mari decat in prima zi. Tot atunci le-au aparut pe corp niste "tepi", care in urmatoarele doua zile s-au tranformat in pene.

I'm a big,big bird in a big, big world

           Din momentul in care le-au crescut penele, parintii lor nu au mai venit sa ii incalzeasca, au dormit singuri chiar si noaptea. Cresteau vazand cu ochii: din cele doua mogaldete paroase, iata ca in nici o saptamana incepeau deja sa prinda forma.

             In schimb le aduceau pe rand mancare. Puii isi introduceau ciocurile in gusa lor (unul din stanga, celalalt din dreapta) si se serveau deodata.

I want to be free

         Dupa nici zece zile, puiul cel mare (care s-a dezvoltat vizibil mai mult decat celalalt), nu-si mai gasea locul in cuib: se plimba pe pervaz, isi ciugulea penele, isi intindea aripile, uneori chiar si le falfaia mimand zborul. Era nerabdator "sa-si ia lumea in cap".

                 Se ducea pana la marginea cuibului privind in jos fara frica dar cu curiozitate.

I belive I can fly

          A sosit ziua cea mare. Credeam ca inca nu este pregatit de zbor, dar in cea de-a saisprezecea zi a disparut. L-am cautat cu privirea prin curte sperand ca-l voi vedea undeva jos. Nimic, nici urma de el. Dar l-am vazut pe unul dintre parintii lui care, veghind ca de obicei de vis-a-vis, il cauta si el privind in jos.

Guess who?

       

          La un moment dat a zburat catre un copac din zona verde de langa bloc. S-a oprit din zbor pe o cranga a acestuia chiar langa fiul sau. Am inteles usurat ca e pe "maini bune".

I'm a winner

          Mai tarziu, dupa alte 30 de minute cand l-am vazut pe acoperisul blocului vecin, acolo unde parintii lor au vegheat zi de zi asupra lor, mi-am zis ca totul este in regula si ca nu trebuie sa-mi mai fac griji.


    Puiul cel mic a mai ramas in cuib inca doua zile, timp in care parintii lui i-au adus in continuare de mancare.

I'm so lonely

         Pentru el, ziua cea marea venit pe 1 iulie. Parintii lui veneau la el, apoi coborau in castanul din fata blocului chemandu-l de acolo. El devenea agitat, se uita in jos cu frica parca si nu se putea hotărî.

        Se plimba pe pervaz de colo-colo, se intorcea, isi intindea aripile, apoi,... nimic. Probabil ca nu avea incredere in propriile forte. Parintii lui il incurajau urcand in zbor din nou pana langa el, dupa care coborau in castan. Il strigau de acolo. El ei urmarea agitat, isi facea curaj, se plimba din nou pe pervaz, se intorcea,
se aseza in cuib.

I think, I can do it

       Credeam ca nu o va face in ziua aceea, dar la un moment dat, spre seara, a disparut. Coborase in castan langa parintii lui. Abi, care a fost pe faza, a luat repede aparatul de fotografiat si a reusit sa-l surprinda pe o creanga, in timp ce arunca o ultima privire spre locul care i-a fost camin.

        Probabil ca nu-i vom mai vedea niciodata. Sau poate ca-i vom vedea mari fiind si nu-i vom recunoaste. Atunci cand prima turturica ne va bate din nou in geam, vom fi siguri ca este unul dintre ei, care s-a intors sa ne salute si sa ne arate cu mandrie, cat este de mare, frumos si liber,... ca pasarea cerului .