Eram acasa in vara lui 2006 doar cu baietii mei, ei fiind in vacanta mare. Eu aveam de recuperat cateva zile de concediu din anul precedent, vremea era frumoasa si ne petreceam timpul impreuna mai mult la strand, unde dealtfel ne distram destul de bine in trei. Ca sa-i scot din monotonia strandului m-am gandit ca n-ar fi rau sa-i duc undeva pe munte sa vada si altceva. Daca reuseam sa-i conving, ar fi fost prima noastra iesire de acest gen. Abi abia implinea sapte ani, Costi nu avea inca unsprezece ani, si nu stiam daca la varsta lor ar fi fost in stare sa faca fata unei astfel de calatorii. Le-am povestit despre munte, i-am pregatit sufleteste si ei si-au exprimat dorinta de a pleca in excursie. Ideea era sa mergem pe un traseu montan mai scurt pe care sa-l facem intr-o zi dar care sa le arate frumuseta piscurilor a vailor, a stancilor, si sa simta de la varsta frageda acea senzatie de libertate si izbanda pe care o au toti iubitorii traseelor montane.
A doua zi dimineata, ne-am echipat de munte, si dupa ce am impachetat in rucsacuri haine, mancare si apa pentru o zi, am urcat in masina si am plecat spre Ciucas, la Cabana Muntele Rosu prin Sacele - Babarunca. Ajunsi aici, am parcat in zona cabanei pe la orele 11:00 si am plecat pe traseul ce duce de aici prin Valea Berii catre cabana Ciucas - Tigaile Mari -Varful Ciucas. Drumul prin padure de la cabana Muntele Rosu pana in Valea Berii a fost usor, abia din vale a inceput adevaratul urcus. Incet, incet, cu pauze mai dese, am ajuns in zona cabanei Ciucas, (abandonata in acel moment).
 |
| Vechea cabana parasita Ciucas |
Ajunsi aici, a fost momentul unei scurte pauze unde am mancat "pentru a capata putere", am baut apa apoi am plecat mai departe.
 |
| Pauza pentru o gustare |
Parasind zona, cabanei Ciucas, (unde am aflat ca ulterior s-a construit o noua cabana mult mai mare), am plecat spre Tigaile Mari, zona stancoasa spectaculoasa formata din roci conglomerate rotunjite de vreme, poate cea mai frumoasa formatiune de acest gen din Ciucas. In fata noastra, aici, se afla muntele Chirusca
 |
| Muntele Chirusca |
Traseul nostru spre varful Ciucas a ocolit prin dreapta Tigaile Mari
 |
| Muntele Chirusca |
De aici, aruncand o privire in urma, puteam vedea Cabana Ciucas cea langa care am poposit, iar in spatele acesteia, in plan departat, culmea Gropsoarele-Zaganu.
 |
| Privind in urma de pe muntele Chirusca |
Dupa ce am mai urcat putin, am putut vedea tot in urma dar mai spre dreapta, spre sud, Statiunea Cheia.
In aceasta zona de pasune alpina, sunt mai multe stâne, ale caror oi, duse in locuri cu iarba mai mare, erau mânate de ciobani si pazite de câini ciobanesti, câini ce s-au dovedit pasnici cu noi.
 |
| Stana in pasunea alpina a Ciucasului |
Flora montana specifica muntelui era intr-o perioada de maxima inflorire
Din pacate, majoritatea florilor au ramas pentru noi neidentificate,
...cu exceptia florii de colt....
 |
| Floare de colt |
... si a ghinturii, cu petalele sale unice, de un albastru intens.
 |
| Ghintura |
De acolo, de pe pantele abrupte ale culmii Tigailor...
 |
| Abi odihnindu-se |
... am admirat peisajul ce se deschidea sub noi pana la mari departari.
 |
| Costi si Abi, protagonistii calatoriei |
Escaladarea muntelui cu tinerii mei a decurs mai bine decat m-am asteptat : de cele mai multe ori erau cu 5-10 metri inaintea mea. Aici, in aceasta poza, ei urcau inaintea mea, dar a trebuit sa-i strig sa se intoarca spre mine pentru a-i putea fotografia.
De multe ori parea ca mai sunt doar cateva sute de metri pana la destinatie, dar odata ajunsi acolo, ...
....vedeam ca ceea ce parea a fi varful de munte, era doar o culme oarecare. Varful spre care ne indreptam, se afla in zare, mult mai departe.
In fata noastra, spre nord, incepea sa se desluseasca depresiunea Buzaielor...
...iar spre vest se vedeau pasunile masivului Ciucas.
Pauzele deveneau din ce in ce mai dese, dar pentru ca inca de la pornire ne-am propus ca obiectiv ajungerea in varf, ne-am ambitionat sa mergem pana la capat.
Prefacute in stana de piatra de cine stie ce vraja, personaje mitologice surprinse in sarutul lor milenar, ramaneau impasibile la trecerea nostra. Le-am surprins in acest moment tandru.
Aici, alte formatiuni stancoase privite de sus...
...din ce in ce mai de sus.
Intr-un final, am ajuns: varful Ciucas la altitudinea de 1954 metri.
Aceasta este poza micilor invingatori.
Efortul depus timp de mai bine de trei ore de urcus a fost rasplatit de peisajul din jur al acestui munte...
... privit altfel decat de obicei: privit de sus
Dupa o binemeritata pauza de masa in care am golit rucsacurile de mancare, aruncam o ultima privire catre nord spre Buzaie...
... si am pornit inapoi pe drumul pe care am venit, catre cabana Muntele Rosu, locul unde ne astepta masina.
Coborarea a fost mai usoara pentru copii, dar mai solicitanta pentru mine, si am avut surpriza sa descoperim peisaje pe care nu le-am observat la urcare.
Am ajuns seara pe la ora sapte in parcarea unde am lasat masina si pana sa se intunece, eram acasa.
Am crezut ca aceasta excursie va fi foarte grea pentru copii. Am avut impresia ca la un moment dat vor renunta si ca nu vor mai dori sa urce pana in varf. Dar lasandu-i sa mearga in ritmul lor si imbarbatandu-i constant, facand pauze mai dese si perturbandu-le atentia spre admirarea naturii din jur, au luat totul ca pe o joaca, ca pe o plimbare mai lunga, si nu au mai simtit ca drumetia ar fi un efort deosebit, ca ajungerea in varf ar fi de nerealizat. Excursia a fost un succes datorat si de timpul superb.
Deoarece erau mici atunci in 2006, copiii nu mai tin minte aproape nimic din toata excursia, asa ca pentru reimprospatarea memoriei, ne-am propus ca in viitorul nu prea departat sa revenim in Ciucas, de data aceasta pe un traseu mai lung de cel putin doua zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu